Bertha Schiel, născută la 23 februarie 1889 la Bușteni, a fost al șaptelea copil din zece copii ai lui Karl și Rosa Schiel, născută Kleinrath. Tatăl ei, împreună cu fratele său, au înființat o fabrică de hârtie la Bușteni în 1882. A murit devreme, în 1904. Bertha Schiel avea doar cinci ani.
La Sibiu ea a urmat școala generală, din 1912-1913 a plecat la școala din Tarau (Germania) pentru a se pregăti ca educatoare de grădiniță și apoi, în anul 1914 a urmat o pregătire ca asistentă medicală pentru copii la Charlottenburg, lângă Berlin. Odată cu izbucnirea primului război mondial, a fost nevoită să renunțe la studii.
Întoarsă la Sibiu, a lucrat la Crucea Roșie ca asistentă pentru copii până în 1916. A fost nevoită să renunțe la serviciu din motive de sănătate.
În anul 1921 a fondat casa de odihnă creștină Elim în Cisnădioara. În primele reguli ale casei din 1926 citim: „Este grija noastră ca oaspeții noștri să nu dorească doar să găsească odihnă pentru trup, ci și pentru suflet, deoarece căminul s-a născut din nevoia de a oferi sufletelor bolnave și obosite, ocazia de a găsi pace, ca să fim înviorați și binecuvântați de Domnul și Mântuitorul nostru.”
În anii următori, Bertha Schiel a extins această proprietate prin achiziționarea mai multor proprietăți învecinate.
În 1948, Elimheim a fost rechiziționat pentru „Inspectoratul Regional de Siguranță Sibiu”. În 1949, cu acordul D-nei Schiel, casa a devenit centru de reabilitare pentru copii ca filială a Spitalului de Pediatrie din Sibiu. Ea rămâne proprietară, își păstrează propriul apartament în casă și lucrează ca asistentă până la pensie în 1952.
Bertha Schiel nu a fost niciodată căsătorită. A decedat în anul 1954, la vârsta de 65 de ani. Ea își lasă întreaga proprietate Bisericii Evanghelice C.A. din România.
De atunci, Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. a încercat să păstreze această moștenire și să o folosească în folosul populației săsești încă numeroase pe atunci și pentru diverse întâlniri între comunități bisericești în principal cele luterane din țară și din străinătate.
De la marele val de emigrare din anii 1990 și până în prezent, numărul de vizitatori din populația săsească și nu numai a scăzut brusc și constant.
Cu toate acestea, Casa Elimheim dorește să fie și în vremea noastră ceea pentru ce a fost odată dobândită, extinsă și conservată: o oază pentru trup și suflet, așa cum sugerează și numele Elim.
Numele provine din versetul biblic din Vechiul Testament, Exodul 15:27: „Și israelitenii au venit la Elim, unde erau douăsprezece fântâni de apă și șaptezeci de palmieri; și au tăbărât acolo lângă apă.”
